Lectii de viata

Un tip intra sub dus exact in momentul in care nevasta sa iese din cada. Subit, se aude soneria apartamentului. Dupa o discutie scurta care decide care dintre ei sa mearga sa raspunda, femeia iese, se inveleste intr-un prosop de baie, coboara scarile si deschide usa de la intrare. La usã sunase Bob, vecinul de palier. Inainte sa poata spune un cuvant, Bob o intrerupe:
- Iti dau $800 pe loc daca lasi sa cada prosopul de baie cu care esti acoperita.
Putin mirata, femeia ezita cateva secunde, dupa care desface prosopul si ramane goala in fata lui Bob. El o priveste din cap pana-n picioare, dupa care ii intinde 8 bancnote de $100. Surprinsa de aceasta intamplare, dar multumita de mica avere pe care tocmai o facuse in mai putin de 2 minute, femeia urca si intra din nou in baie. Sotul sau, care era inca sub dus, o intreaba:
- Cine-a fost?
- Bob, vecinul nostru de palier.
- Ah, perfect. Ti-a dat cei $800 pe care mi-i datora?

Morala: Daca impartasiti la timp partenerilor dumneavoastra informatiile critice relative la credit si la riscuri, puteti evita o proasta publicitate.

Un agent, un angajat la birou si un director de personal ies impreuna de la munca la pranz si, cum mergeau ei catre un mic restaurant sa ia masa, gasesc intr-un morman de gunoaie o lampa cu ulei veche. O freaca si un duh iese la lumina.
- De obicei eu implinesc 3 dorinte dar cum voi sunteti 3, am sa va implinesc cate una la fiecare.
Angajatul de la birou intra repede in fata gesticuland:
- Eu, eu! Vreau sa fiu pe o plaja alba din Bahamas intr-o vacanta care sa nu se termine niciodata si fara sa am griji care sa ma impiedice cumva sa ma bucur de frumusetea vietii.
Nici nu termina bine si puf! angajatul dispare imediat. Agentul iese si el in fata:
- Eu, eu! Eu vreau sa savurez o "pina colada" pe o plaja din Tahiti impreuna cu femeia visurilor mele.
Si puf! si agentul dispare.
- E randul tau, spuse duhul uitandu-se la directorul de personal.
- Vreau ca astia doi sa fie inapoi la birou pana se termina ora de masa.

Morala: Lasati intotdeauna superiorul (ierarhic) sa-si exprime primul dorintele.

7 trandafiri

Nevasta mea, cu ceva timp in urma, s-a inscris intr-un cerc, un fel de club al femeilor. Nu prea am dat mare importanta acestui lucru, se duce la acele intalniri de doua ori pe luna, sambata vreme de o ora. Dar, de fapt, ce vroiam sa va povestesc este faptul ca acum ceva timp in urma a venit la mine intr-o seara si mi-a spus ca femeile de la club au hotarat sa incerce sa se autodepaseasca si daca eu pot sa ii spun 7 lucruri care nu imi place la ea. Sincer mi-a cazut fata, nu stiam ce sa raspund. M-am dus imediat cu gandul la mine si am exclamat in gand " Oooo Doamne cum pot sa cer eu una ca asta sotie mele cand eu nu sunt nici pe departe un perfect ". Dar am abordat problema la fel ca la serv. cand evitam sa dau un raspuns pe loc i-am raspuns :
-Da-mi te rog frumos timp de gandire pana maine seara si promit sa ma gandesc la ceea ce mi-ai spus si am sa iti raspund .
In continuare, povesteste acest amic, seara nu am avut somn parca traiam un cosmar nu puteam sa ii enumar ceea ce imi cerea ea din cauza ca nici eu nu eram perfect, dar nu stiam cum sa rezolv asta ...intr-un sfarsit am adormit... Dimineata m-am trezit si parca am plecat mai devreme ca de obicei cu vreo 10 min. Picioarele imi mergeau singure, habar nu aveam ce vroiam sa fac dar ele nu ma ascultau...m-au lasat in fata florariei din colt si atunci am inteles ce trebuia sa fac :) m-am dus la florareasa pe care o cunosc bine (fiind un client fidel) si am rugat-o sa imi aleaga 7 trandafiri rosii, sa ii ambaleze si am mai rugat-o daca se poate la ora 5 dupa-masa sa ii trimita acasa. Stiu ca fiul ei lua comision din asa ceva. Am adaugat si un biletel " NU POT ENUMERA ACELE SAPTE LUCRURI PE CARE SA LE SCHIMBI IN BINE >TE IUBESC ASA CUM ESTI"

Deci...Daca iubesti pe cineva, atunci il iubesti asa cum e...si nu cum ai dori tu sa fie.

” O tânără stătea şi aştepta avionul în sala de aşteptare a unui aeroport mare. Pentru că trebuia să aştepte mult timp, şi-a cumpărat o carte şi un pachet de biscuiţi, ca să treacă timpul mai uşor. S-a aşezat în sala de aşteptare VIP şi a început să citească. Lângă ea, pe scaunul alăturat erau biscuiţii şi pe următorul scaun era un domn care citea ziarul. Când a început pachetul şi implicit primul biscuite, domnul de alături a luat şi el unul. Ea s-a simţit indignată, dar n-a zis nimic şi a continuat să citească.
În interiorul ei îşi spunea” uite ce fel de persoană e acest bărbat ! dacă aş avea numai puţin curaj, i-aş face morală. “. Şi aşa de fiecare data când ea lua un biscuite, lua şi el unul până când a mai rămas în pachet ultimul biscuite. Ea gândea: “ah, acum vreau să văd ce îmi zice când se vor termina toţi !!” Bărbatul a luat ultimul biscuit, l-a rupt în două şi i-a dat jumătate. “Ah, asta e culmea !” gândi ea şi îşi luă lucrurile, cartea şi geanta şi se îndreptă spre ieşirea sălii de aşteptare.

Când se simţi un pic mai liniştită şi nervii îi trecuseră, se aşeză pe un scaun de-a lungul unui coridor mai ferit de priviri indiscrete. Închise cartea şi deschise geanta pentru a pune acolo jumătatea de biscuit rămasă cand deschizând geanta vede că pachetul de biscuiţi era întreg, în geantă. Se ruşina de modul în care se comportă şi abia atunci înţelese că pachetul de biscuiţi pe care îl mâncase nu era al ei, ci al domnului de alături care a împărţit cu ea chiar şi ultima bucăţică, fără a se simţi indignat, nervos sau superior, faţă de ea care se comportase urât şi chiar îşi simţise orgoliul atins. ”

MORALA:

Înainte de a ajunge la o concluzie şi înainte de a gândi rău despre o persoană, UITĂ-TE atent în jurul tău, de obicei ceea ce vezi nu e şi adevărul situaţiei !!!

O cioara statea intr-un copac, lenevind toata ziua. Un iepuras o intreaba:
-Pot si eu sa stau ca tine si sa nu fac nimic toata ziua?
Cioara ii raspunde:
-Normal ca poti. De ce nu?
Bucuros, iepurasul se aseaza langa copac si se odihneste. O vulpe sare dintr-un tufis, il prinde si il mananca.

Morala: Ca sa poti sta toata ziua sa nu faci nimic, trebuie sa te afli intr-o pozitie foarta inalta.

Un curcan statea de vorba cu un taur:
- Tare as dori sa fiu in stare sa ajung pe varful acelui copac - suspina el. Dar nu am energia necesara sa fac asta.
- Pai, ia mananca din rahatul meu, care este plin cu substante nutritive.
Curcanul manca din rahatul taurului si reusi in prima zi sa se inalte pe prima creanga a copacului. Si tot asa, mancand din aceeasi sursa, dupa trei zile reusi sa ajunga in virful copacului. Dar, un vanator vazandu-l pe curcan in varful copacului, il ochi si il impusca.

MORALA: Mancand rahat (scuze pt limbaj) poti ajunge in varf, dar nu poti ramane acolo mult timp.

Morala Zen

Un cal deprimat se tolaneste pe jos si nu mai vrea pentru nimic in lume sa se ridice. Stapanul disperat, nereusind sa-l convinga sa se ridice, cheama veterinarul. Acesta sosi imediat, examineaza animalul si zice:
- Aaaa, e foarte grav, singura solutie sunt aceste pastile pe care i le vei da cateva zile; daca nu reactioneaza, trebuie eutanasiat.
Porcul a auzit totul si fuge la cal:
- Ridica-te, altfel se sfarseste rau!!!
Dar calul nu reactioneaza si da incapatanat din cap. A doua zi, veterinarul vine din nou sa vada efectul pilulelor:
- Nu reactioneaza, mai asteptam o zi, dar cred ca nu sunt sperante!
Porcul auzind tot, fuge din nou la cal:
- Trebuie sa te scoli, altfel vei pati mari necazuri!
Dar calul, nimc! A treia zi, constatand lipsa progreselor, veterinarul ii cere stapanului:
- Du-te dupa carabina, a venit timpul sa-l scapam pe bietul animal de chinuri!
Porcul fuge disperat la cal:
- Trebuie sa reactionezi, e ultima ocazie, te rog, astia sunt gata sa te omoare!!!



Calul se ridica, se scutura, face cateva miscari de dans, o ia la fuga in galop si sare cateva obstacole.Stapanul, care tinea mult la calul sau, foarte fericit ii spune veterinarului:
- Multumesc mult, esti un medic minunat, ai facut un miracol!!! Trebuie neaparat sa sarbatorim evenimentul! Haide sa taiem porcul si sa facem o masa mare!!!

Morala Zen: Vezi-ti mereu de treburile tale!!!

Unii cred că e doar o reclamă stupidă, care trezește în tine emotii gen Revelion. Te face sa fii foarte hotarat, si-ți propui să schimbi multe lucruri în “anul” ce urmează, dar, de pe 2 ianuarie, deja ai uitat tot ce ți-ai propus.
E trist că am ajuns să dedicăm foarte mult timp altor lucruri, dar când vine vorba de a povesti părinților un eveniment din viața noastră, obișnuim să-l redăm în 5 cuvinte și orice întrebare, pusa de ei, ni se pare o întrerupere nejustificată, deoarece detaliile reprezintă pentru noi timp pierdut, pe când, pentru ei, timp câștigat.

Asadar, cum vi se pare aceasta reclama ? Emotionanta, nu ?… eu zic ca DA.

Lectia fluturelui

Intr-o zi intr-un cocon a aparut o mica gaura.
Un om, care trecea din intamplare prin preajma, s-a oprit mai multe ore pentru a observa fluturele care se forta sa iasa prin aceasta gaura mica. Dupa multe incercari se parea ca fluturele a abandonat si gaura ramasese la fel de mica. Parea ca fluturele a facut tot ce putea si nu mai era in stare de nimic altceva.
Atunci omul a decis sa ajute fluturele. A luat un cutit si a deschis coconul. Fluturele a iesit imediat. Insa corpul fluturelui era slab si anemic. Aripile sale erau putin dezvoltate si aproape ca nu se miscau.
Omul a continuat sa observe crezand ca dintr-un moment in altul aripile fluturelui se vor deschide si vor putea suporta greutatea fluturelui pentru ca acesta sa poata zbura. Insa acest lucru nu s-a intamplat!
Fluturele si-a trait restul vietii tarandu-se pe pamant cu corpul sau slab si cu aripile chircite. Nu a putut zbura niciodata!
Ceea ce omul, prin gestul sau de bunatate si prin intentia sa de a ajuta, nu a inteles, este ca trecerea prin gaura stramta a coconului era efortul necesar pentru ca fluturele sa trimita lichidul din corpul sau catre aripile sale pentru a putea zbura. Era chinul prin care viata il punea sa treaca pentru a putea creste si pentru a se dezvolta.

Morala: Uneori, efortul este exact lucrul de care avem nevoie in viata. Daca ni s-ar permite sa ne traim viata fara a intalni obstacole, am fi limitati. Nu am putea fi atat de puternici cum suntem. "Nu am putea zbura niciodata!"

Meseria de mama

Intr-o zi, o femeie numită Anne, îşi lua carnetul de şofer. Când au întrebat-o care era profesia ei, ea avu un dubiu. Nu ştia cum să se considere.
Funcţionarul insistă:
”Ceea ce v-am întrebat este dacă aveţi un serviciu.”
”Sigur că da, am un serviciu”, exclamă Anne, “sunt mamă”.
"Noi nu considerăm ăsta un serviciu. O să consemnez casnică”, spuse funcţionarul cu răceală.
O prietenă a ei, Marta auzi cele întâmplate şi căzu pe gânduri câtva timp.
Intr-o zi, se află în aceiaşi situaţie. Persoana care o interoga era o funcţionară de profesie, sigură şi eficientă.
Formularul părea enorm şi interminabil. Prima întrebare era: “Care este ocupaţia dvs?”
Marta se gândi puţin şi fără să ştie cum, răspunse:
“Sunt doctoră în dezvoltarea infantilă şi în relaţiile umane”.
Funcţionara făcu o pauză şi Marta trebui să repete cu pauze, emfatic, apăsând cuvintele mai semnificative. După ce a notat totul, tânara vru să verifice.
“Pot să vă intreb, ce înseamnă că faceţi, mai exact?”
Fără pic de nelinişte în glas, cu mult calm, Marta explică:
"Desfăşor un program pe termen lung, înăuntru şi în afara casei”.
Gândindu-se la familia ei, ea continuă: "sunt răspunzătoare de o echipă şi am primit deja patru proiecte. Muncesc în regim de dedicare exclusivă. Marea exigenţă este de 14 ore pe zi, uneori chiar până la 24 ore”.
Pe măsură ce îşi descria responsabilităţile, Marta observă creşterea tonului de respect în vocea funcţionarei.
Când se întoarse acasă, Marta fu primită de echipa sa: o fetiţă de 13 ani, alta de 7 şi alta de 3. Suind spre dormitoarele casei, ea auzi pe cel mai nou proiect al ei: un bebe de 6 luni, probând o nouă tonalitate a vocii. Fericită, Marta luă pe bebe în braţe şi gândi la gloria maternităţii, cu multitudinea de responsabilităţi şi orele interminabile de dedicaţie.
”Mama unde-mi sunt pantofii? Mama, mă ajuţi să-mi fac o fundă? Mama, bebe nu încetează din plâns. Mama, mă aştepţi la sfârşitul orelor? Mama, vii mâine să mă vezi dansând? Mama, mergi la cumpărături? Mama...”
Stând în pat, Marta se gândi: ”Sunt Doctor în dezvoltarea infantilă şi în relaţiile umane, dar bunicile ce or fi?”
Si apoi a descoperit un titlu pentru ele: Doctore superioare în dezvoltarea infantilă şi în relaţiile umane”. Străbunicile sunt doctore executive superioare. Mătuşile sunt doctore-asistente. Si toate femeile, mamele, soţiile, prietenele şi colegele, doctore în arta de a face viaţa mai bună.

Intr-o lume unde se dă atâta importanţă titlurilor, în care se cere mereu cea mai mare specializare în domeniul profesional, transformă-te într-o specialistă în arta de a iubi.


Morala: Am ajuns sa traim cu totii intr-o lume atat de ocupata si egoista, incat uitam esenta vietii in sine. Si de cele mai multe ori, uitam de cea care ne-a ajutat sa primim in dar viata. Dar de ce?

O dragoste adevarata

Era o dimineaţă aglomerată la cabinet când, în jurul orei 08:30, intră un domn bătrân cu un deget bandajat. Îmi spune imediat că este foarte grăbit căci are o întâlnire fixată pentru ora 09:00. L-am invitat să se aşeze ştiind că avea să mai treacă cel puţin o jumătate de oră până să apară medicul. Îl observ cu câtă nerăbdare îşi priveşte ceasul la fiecare minut care trece.
Între timp mă gândesc că n-ar fi rău să-i desfac bandajul şi să văd despre ce este vorba. Rana nu pare a fi aşa de gravă. În aşteptarea medicului, mă decid să-i dezinfectez rana şi mă lansez într-o mică conversaţie.
Îl intreb cât de urgentă este întâlnirea pe care o are şi dacă nu preferă să aştepte sosirea medicului pentru tratarea rănii… Îmi răspunde că trebuie să meargă neapărat la casa de bătrâni, aşa cum face de ani buni, ca să ia micul dejun cu soţia.
Politicoasă, îl intreb de sănătatea soţiei. Senin, bătrânul domn îmi povesteşte că soţia, bolnavă de Alzheimer, stă la casa de bătrâni de mai bine de 7 ani. Gândindu-mă că într-un moment de luciditate soţia putea fi agitată de întârzierea lui, mă grăbesc să-i tratez rana, dar batranul îmi explică că ea nu-şi mai aduce aminte de 5 ani cine este el…
Şi-atunci îl întreb mirată:
-Şi dvs.. vă duceţi zilnic ca să luaţi micul dejun împreună?
Cu un surâs dulce şi o mângâiere pe mână, îmi răspunde:
-E-adevărat că ea nu mai ştie cine sunt eu, dar eu ştiu bine cine este ea.
Am rămas fără cuvinte şi un fior m-a străbătut în timp ce mă uitam la bătrânul care se îndepărta cu paşi grăbiţi.
Mi-am înghiţit lacrimile spunându-mi în sinea mea: “Asta este dragostea, asta este ceea ce îmi doresc de la viaţă!… Căci, în fond, aşa este dragostea adevărată …nu neapărat fizică şi nici romantică în mod ideal.
Să iubeşti înseamnă să accepţi ceea ce a fost, ceea ce este, ceea ce va fi şi ceea ce încă nu s-a întâmplat.”

Morala: Persoanele fericite şi împlinite nu sunt neapărat cele care au tot ce este mai bun din fiecare lucru, ci acelea care ştiu să facă ce-i mai bun din tot ceea ce au.
Viaţa nu înseamnă să supravieţuieşti unei furtuni, ci să ştii să dansezi în ploaie !!

Soimul care vroia sa necheze

Cu mult timp in urma, soimul avea o voce ascutita si puternica.
Dar intr-o zi, auzindu-l pe cal nechezand, vru sa-l imite.
Se stradui atat de mult incat isi pierdu vocea fara sa reuseasca vreodata sa necheze.

Morala: Dezvolta-ti propriile calitati si nu le invidia pe ale altora.

Lupul si cainele

Un lup era flamand de atata vreme, incat incepuse sa invidieze bunastarea cainelui.
- Daca vii cu mine la ferma, vei avea de mancare din belsug pentru tot restul zilelor -ii zise acesta – atata doar ca trebuie sa-i dai ascultare stapanului.
Dar cand lupul vazu ranile de pe gatul cainelui, facute de zgarda, isi veni in fire si spuse:
- Ma intorc in padure, sa indur foamea in libertate!

Morala: Libertatea nu are pret.